E

Monumentul lui Mausol din Halicarmas

             Majoritatea incercarilor de reconstituire a Mausoleului ni-l prezinta ca pe un edificiu patrat, inalt de cca. 50 metri, sustinut de coloane si avand un acoperamant in forma de piramida, in varful caruia o cvadriga (car triumfal tras de patru cai) ii purta pe Mausol si Artemisa. Mausoleul a supravietuit cateva veacuri pana la sosirea cavalerilor ordinului "Sfantului Ioan"; acestia vor sta aici din 1309 pana in 1522, cand Soliman Magnificul, dupa un asediu de sase luni, cucereste insula, in ciuda rezistentei darze organizate de marele maestru al ordinului, Villiers de l'Isle Adam

           In cele peste doua veacuri cat insula s-a aflat sub ocupatia lor, Cavalerii de Rhodos , au folosit monumentul "pagan" de la Halicarnas ca pe o cariera de piatra; transformati dintr-un ordin ospitalier intr-unul eminamente razboinic, siliti sa faca fata unor frecvente atacuri si asedii, construiau in permanenta fortificatii si alte lucrari de aparare. O parte a marmurei mausoleului a fost transformata in pulbere pentru fabricarea mortarului sau, prin ardere, pentru obtinerea varului. Marturii din acea vreme atesta ca, atunci cand au fost distruse temeliile, a fost descoperita o sala mare, din marmura de diferite culori, bogat ornamentata, de unde pornea un culoar catre o sala mai mica unde se afla un sarcofag. Deoarece se lasa seara si lipseau uneltele adecvate, deschiderea sarcofagului de marmura a fost amanata pentru a doua zi; dar in cursul noptii raufacatorii s-au furisat in sala golind sarcofagul, si astfel continutul lui a ramas pierdut pentru totdeauna, ba nici macar nu posedam un inventar cat de sumar al obiectelor aflate in sala funerara. Alte fragmente (printre care unele din aceeasi friza zisa a amazoanelor) se gasesc azi tot la British Museum (intr-o celebra "Sala a Mausoleului") - provenienta acestore fiind de altfel cunoscuta: in 1846, Stratford Canning, ambasadorul britanic pe langa Sublima Poarta si, zece ani mai tarziu, Charles T. Newton, viceconsul britanic la Mitilene (antica Lesbos) le-au transportat, cu permisiunea sultanului, la Londra; de unde concluzia ca activitatea diplomatica, legata de chestiunile politice la ordinea zilei, nu exclude nicidecum interesul pentru vremurile demult apuse constituind domeniul arheologiei.